Opera lui Homer, poetul cu care incepe istoria literara greaca - si occidentala - este una dintre cele mai importante surse. Desi exista o disputa in legatura cu faptul ca opera care ii este atri-buita a fost scrisa de un singur om, cunoastem foarte putine lucruri despre el; nu este sigur nici macar daca a existat sau nu. Se presupune ca
Homer era originar din Asia Mica (vestul Turciei de azi) si ca a trait in prima jumatate a secolului al V-lea i.H. Persista traditia ca Homer era orb, insa descrierile vizuale incredibil de vii din opera lui par sa o nege. In afara de operele minore care se prea poate sa nu fi fost scrise de el, au supravietuit doua poeme epice Iliada si Odiseea. Iliada descrie un episod din ultimul an din cei zece cat a durat asediul cetatii Troia. Marele erou grec Ahile refuza sa mai lupte din cauza conflictului cu marele comandant, Agamemnon. Dupa ce bunul sau prieten Patrocle, care incercase sa ii ajute pe ahei, este ucis de catre eroul troian Hector, Ahile se intoarce pe campul de batalie. El il ucide pe Hector si ii taraste lesul in tarana, pana la rugul lui Patrocle. In cele din urma, accepta sa-i inapoieze trupul neinsufletit batranului rege al Troiei, Priam, tatal eroului. Atmosfera si tema din Odiseea sunt mai putin sumbre. Epopeea descrie calatoria spre casa a eroului Odiseu, istetul erou grec care inventase stratagema prin care fusese infranta Troia - Odiseu a poruncit sa fie construit un cal imens de lemn, in care s-au ascuns razboinicii greci. Ceilalti greci s-au prefacut ca renunta la asediul Troiei, iar troienii au dus calul in cetate.
Odiseu incearca, timp de zece ani, sa ajunga in Itaca, insula lui natala. Pe drum, el intalneste zei maniosi, monstri marini, uriasi cu un singur ochi (ciclopii), vrajitoare si multe alte obstacole. In cele din urma, ajunge pe insula si ii alunga pe acei petitori care se instalasera in palatul sau, asteptand sa se casatoreasca cu Penelopa, sotia sa credincioasa. Aceste poeme epice au fost considerate capodopere neintrecute ale literaturii in epocile greaca si romana si au acelasi statut si in zilele noastre. Sunt, de asemenea, comori nepretuite pentru cunoasterea mitologiei. Homer ne ofera descrieri detaliate ale zeilor, pe eare ii prezinta ca pe niste oameni cu puteri supranaturale ( Poetul Homer a fost fondatorul literaturii grecesti si sursa de inspiratie pentru cea occidentala. Nu a fost doar un mare scriitor, ci si o importanta sursa de cunoastere pentru credintele timpului ). Ei urmaresc ce se intampla in lumea oamenilor de pe Muntele Olimp, ca si cum ar fi urmarit traficul de undeva de sus, cum ar zice cititorul modern, intervnind uneori in desfasurarea evenimentelor si avand favoriti si dusmani printre oameni.
Imaginea homerica a zeilor a reprezentat un factor major in definirea manierei in care au fost reprezentati de catre toti autorii care i-au urmat - ca si a modului in care ni-i inchipuim noi. Poetul Hesiod a fost contemporan cu Homer. In poemele lui narative, considerabil mai scurte, Teogonia si Munci si zile, Hesiod ne transmite multe cunostinte despre mitologie, desi acestea sunt uneori in contradictie cu viziunea lui Homer. Hesiod ne vorbeste despre existenta zeilor si crearea lumii si a oamenilor. Este un povestitor mai putin talentat decat Homer, iar stilul sau este uneori obscur, insa cunostintele noastre despre povestile grecesti referitoare la creatie, lupta cu titanii si alte teme ii pot fi atribuite.
Cei trei mari autori atenieni de tragedii, Eschil, Sofocle si Euripide, au trait in secolele al V-lea i.H. Ei au scris numeroase piese de teatru, dintre care multe se joaca si azi. Toate tragediile lor se refera la mitologie si anumite teme general umane sunt examinate intr-un mod profund si inteligent.
Le putem multumi acestor autori pentru detaliile referitoare la teribilui mit al lui Oedip, regele Tebei, si la consecintele asasinarii lui Agamemnon, comandantul armatei care a asediat Troia. Vergiliu, care a trait in secolul I a fost echivalentul roman al lui Homer. El a scris Eneida, o continuare a Iliadei si Odiseei. Eneida este un poem eroic impresionant, scris in limba latina, despre ispravile eroului troian Enea.
Acesta a reusit sa fuga din Troia in flacari, insotit de un grup de credinciosi, a ajuns in Italia dupa multe peripetii, inclusiv dupa o oprire in Africa de Nord, la Cartagina (in Tunisia de azi), unde a trait o pov-este de dragoste cu regina Didona. In Peninsula Italica, Enea a fondat un regat, dupa o batalie sangeroasa cu stapanitorii de acolo.
Epopeea lui Vergiliu a avut implicatii politice majore, deoarece primii imparati romani pretindeau ca sunt descendentii Iui Enea, aducand ca dovada poemul lui Vergiliu, care a oferit bazele mitice si divine ale dominatiei lor. Opera lui Ovidiu, contemporanul lui Vergiliu, este de o natura foarte diferita. Metamorfoze, poemul sau narativ, scris intr-un stil vesel, sagalnic si caleidoscopic, contine numeroase mituri care se combina in transformarea (metamorfoza) personajelor principale. Ideea aflata in spatele acesteia este vechiul adagiu filosofic ca nimic din aceasta lume nu ramane la fel, ca totul se afla intr-o continua schimbare.
Printre povestile narate de Ovidiu se afla cea a regelui Midas, pe care Apollo 1-a pedepsit, facand sa-i creasca urechi de magar pentru gusturile sale muzicale; cea a lui Phaeton, ucis intr-un accident in timp ce conducea carul tatalui sau, Helios, zeul soarelui; si cea a lui Hermafrodit si a unei naiade, care s-au contopit intr-o nimfa androgina; cea a nimfei Dafne, care a fost transformata intr-un laur.
Ovidiu nareaza toate acestea cu mult spirit, in versuri minunate, pline de imaginatie. Nu mai este nevoie s-o spunem, in Antichitate au existat multi scriitori si poeti care ne-au transmis mituri, adaptandu-si textele in functie de mitologia predominanta.
